Gastronomia Libaneză, ușoara și sănătoasă, se bazează pe o tradiție veche. Anticii fenicieni, părăsind țărmurile mării și strămutându-se în munți, au fost nevoiți să se adapteze noilor condiții de viață, ceea ce a influențat categoric și bucătăria tradițională. Desigur, există nenumărate influențe europene din perioada cruciadelor, influențe otomane, egiptene, și în general ale tuturor civilizațiilor care au trecut în decursul istoriei prin teritoriile ce formeazaă azi Libanul modern. Și cum urmașii fenicienilor, buni comercianți, nu se dezmint, au adunat tot ce a fost mai bun de la fiecare. În domeniul artei culinare, în meze, cum o numesc libanezii.
Supa de linte (Shorbet Adas) poate înlocui cu succes ciorba de carne și are un gust asemănătator ciorbei de fasole .
Lintea este o sursa de proteine vegetale, fibre, minerale si vitamine mai ales din categoria B dintre care și B9 cunoscută ca acid folic, cu rol major în producerea materialului genetic de tip ADN si ARN, esențială în buna funcționare a sistemului nervos si imunitar. Este foarte recomandată și femeilor însărcinate, pentru că ajută la dezvoltarea sănătoasă a fătului și are un gust foarte bun.
Este ideală pentru vegetarieni, dar gustul bun o face indrăgită de către oricine, chiar și de către carnivorii convinși. Lintea este o sursă bogată proteine și antioxidanți care apără organismul de acțiunea nocivă a radicalilor liberi, responsabili de apariția anumitor tipuri de cancer sau de apariția bolilor cardiovasculare. Conține multe minerale, dar și vitamine, mai ales pe cele din grupul B.
Supa de linte este menționată în Biblie. În Geneza 25:30-34, Esau este pregătit să renunțe la dreptul său de întâi născut pentru o oală cu supă de linte roșie parfumată, gătită de fratele său, Iacov. În tradiția evreiască, supa de linte a fost servită în perioadele de doliu. Rotunjimea lintei reprezintă un ciclu complet de viață.
Este un aliment foarte hrănitor și sățios. Poate constitui cu succes o masă de bază și este ideală în zilele de post.